Muntele lui Simon

Diferite momente din viaţa unei colectivităţi umane, istorice, militare, sociale, economice, îşi au ecoul, adesea foarte prelungit, uneori permanent şi definitiv, în Munte. Pentru consumatorul de turism, muntele înseamnă recreare, plimbare, „încărcarea bateriilor”, fotografie. Dar tot el, Muntele, este studiat şi din diverse puncte de vedere, după preocupările celui ce îl cercetează.

Aşa cum şi cel mai neînsemnat loc pe care împrejurările vieţii de toate zilele îl pun în situaţia de a-l face cunoscut trebuie ”să primească” un nume, la fel pentru fiecare ridicătură de pământ, păşune, pâlc, groapă există un toponim care înlesneşte identificarea locului şi o altitudine care poate individualiza un vârf şi care trebuie să-l deosebească de altele asemenea.

Indiferent de originea lor prestabilită, îndepărtată în timp şi în spaţiu, adesea cu neputinţă de lămurit recunoaştem existenţa unor locuri cu nume şi cu mai multe altitudini cunoscute şi posibile. Şi numai după ce aceste valori le-au fost întrebuinţate, li s-au extins uzul şi au ajuns să fie acceptate, folosite, transmise şi prezentate ca atare.

Muntele lui Simon a fost ceva mai greu de definit, comparativ cu cât de uşor şi de accesibil este indiferent de anotimp. Fiind unul dintre unul dintre ultimele vârfuri din sudul Munţilor Stânişoarei, l-am străbătut şi eu în plimbări relaxante, dar şi mânată de dorinţa de a face cât mai multe fotografii în zonă.

La o primă tentativă de documentare virtuală l-am găsit în rândul celor ce promovează turismul marcat cu altitudinea de 968 metri, iar numele sub care era prezentat, verbal şi / sau scris, de cele mai multe ori, era Şimon. Şi cum, de demult, în inima mea şi-a făcut loc tot mai mult convingerea că altitudinile şi numele de locuri trebuie să fie utilizate cu argumente supreme şi irefutabile în sprijinul lor, pe baza unor materiale documentare – studiate şi însuşite şi de mine, prin rândurile şi capturile de mai jos, vi le fac astăzi cunoscute şi dvs.

Răsfoind prin hărţile topografice de la sfârşitul secolului al XIX-lea cu datele culese din teren în perioada 1890-1895, făcute publice/folosite începând cu anul 1907 şi întocmite de ”Austro-Hungarian Monarchy. Militärgeographisches Institut” găsesc o primă menţionare a Muntelui lui Simon, cu altitudinea relativ ilizibilă şi numele uşor diferit: D. Simon (respectiv, Dealul Simon).

Extras Militärgeographisches  Institut

Studiind hărţile militare austro-ungare, hărţi întocmite cu ocazia primei ridicări topografice habsburgice de la începutul secolului XX, am găsit ”Muntele lui Simon” marcat cu altitudinea de 974 metri, recunoscut ca şi Dealul Simon.

Extras din Harta militara Austro-Ungara

Căutând şi alte păreri, româneşti de această dată, m-am oprit la un extras din Planurile Directoare de Tragere, întocmite înainte de Unirea de la 1918, respectiv culegerea din teren din anul 1917.

Extras din Harta militara romaneasca 1917Observăm în partea de sus a capturii la Hotarul Braniştea-Bistriţa, marcat cu PT – Punct Topografic – Muntele Simon şi altitudinea sa, aceeaşi de 974 metri.  Am considerat de cuviinţă să răsfoiesc şi prin hărţile dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial şi m-am oprit la cea din anul 1934, unde am regăsit Dealul Simon, 974 metri.

Extras din Harta militara Austro-Ungara 1934Din informaţiile oferite de Dan Loghin, am aflat că „măsuratorile din anii ’50 erau aproape perfecte – pentru / cu instrumentaţia de atunci – că aveau proceduri greoaie, rigide dar eficace, care se făceau într-o altă logică şi cu o altă atitudine şi după care au avut loc calibrări ale echipamentelor telemetrice ale sateliţilor sovietici – măsurători ulterior confirmate de acestea.
In cazul special al măsuratorilor din anii ’50, făcute cu participare / instrumentaţie de tip sovietic, ele au avut la bază două mari „reguli”:
”1. Orice topograf care greşeşte cu mai mult de 10 cm este pasibil penal. Şi nu era ameninţare în vânt.
2. Măsuratorile erau coroborate cu cercetarea zonei care avea la baza ideea că (zona şi ce conţine ea) „într-o zi pot fi bunuri ale Ţării Sovietelor.”

Consultând ambiţioasele hărţi sovietice ce cuprindeau cartografierea în cele mai mici detalii a întregului glob pământesc, am găsit Muntele lui Simon ”la graniţa” Indicativului L-35-041 A cu L-35-041 B, de data aceasta cu o altitudine diferită, 967 m. (colţul dreapta-sus, captura de mai jos) – deci cu un metru mai puţin de valoarea de referinţă turistică de astăzi.

Extras din Harta militara sovietica

Extras din Indicativului  L-35-041 B, Piatra-Neamţ:Extras din Harta militara sovietica B

Lămurind – cât de cât – problema altitudinii, interesul personal a crescut exponenţial când a venit vorba de toponimice stricte. Punctul de plecare de această dată a fost existenţa sau nu a diacriticelor. Cu alte cuvinte, Muntele Simon vs Muntele Şimon. Concluzia finală: Muntele lui Simon. :)

Conform Dicţionarului Onomastic Romînesc, semnat de N.A. Constantinescu, apărut la Ed. Academiei Republicii Populare Romîne în anul 1963, pag. 223, numele Simon îşi are sorgintea în ebraicul Shim’ōn care însemna ”împlinirea dorinţei”. Ca şi patronim era întâlnit în Maramureş, Apuseni, Oltenia, dar acelaşi autor îl găseşte prezent cu ”fonotism maghiar în Ardeal, sec. XV, cu ş < s, Şimon”.

Căutând în remarcabila lucrare ”Vetre de sihăstrie românească” scrisă de părintele arhimandrit Ioanichie Bălan (10.02.1930 – 22.11.2007) informaţii despre vieţilor sfinţilor din judeţul Neamţ, atenţia mi-a fost captată de vieţuitorii din secolul al XV-lea, Cuvioșii Simon, Metodie, Varnava, Petru, Averchie, Gherman, Pir şi Grecu.

În Patericul Românesc semnat de Părintele Ioanichie Bălan, ediție simplificată, pagina 28, găsesc scris despre ”aceşti cuvioşi părinţi, împreună cu alţi nouă sihaştri ale căror nume s-au uitat” că ”au fost ucenicii Cuviosului Iosif din pustiul Iordanului. Dintre acestia, cincisprezece erau romani, iar schimonahii Pir și Grecu (?) erau din Palestina. Urmând pe dascălul lor, toţi aceşti părinţi au venit în Moldova şi au sihăstrit pe Muntele Bisericani, având fiecare peştera sa. Astfel, monahul Simon a sihastrit pe un munte înalt numit până azi ”Muntele lui Simon”, iar ceilalţi s-au nevoit în alte culmi de munte, nu departe de peştera Cuviosului Iosif, care de atunci îi poartă numele. […] După întemeierea ”Schitului lui Iosif”, unii din aceşti sihastri s-au coborât în obşte, iar Cuvioşii Simon, Metodie, Varnava, Averchie, Pir şi Grecu au rămas în pustie până la sfârşitul vieţii. […] Către sfârşitul secolului al XV-lea, cei 17 cuvioşi sihaştri de pe Muntele Bisericani s-au strămutat la cereştile lăcaşuri, […] In toponimia locului se păstrează până astăzi următoarele denumiri: ”Muntele Simon”, ”Muntele lui Metodie”, ”Muntele lui Varnava”, ”Muntele Pir” şi ”Muntele Grecu”. […]” – am încheiat citatul.

Continându-mi cercetarea şi pe cale orală, printre localnici, am aflat de la doamna Elena Ignat, din comuna Gârcina, satul Cuiejdi, că ceea ce am definit acum Muntele lui Simon, este cunoscut de localnici sub numele de ”Sâmănu”. Omis de mine în prima parte a studiului, graiul viu cu însuşirile sale fonetice, morfologice şi lexicale scoate încă o dată la iveală particularităţi arhaice şi populare, tipic moldoveneşti, cum ar fi trecerea lui i neaccentuat la â accentuat, respectiv prezenţa lui u final, ”plenison, în forme substantivale, cu valoare de articol hotărât enclitic sau, în cazul unei consoane palatale, poate pentru a diferenţia forma singular de cea de plural” (Primul lexicon geografic român, pag. 31) . Tot cu ajutorul doamnei Elena, am reuşit să localizez zona în care au vieţuit aceşti sihaştri, ea fiind în partea răsăriteană a Muntelui lui Simon, abruptă şi stâncoasă, stăpânită astăzi de ursul brun, dincolo de versantul, numit tot de ei, Runcu.

Adesea am urcat şi noi Muntele lui Simon şi de pe culmile sale am admirat oraşul Piatra-Neamţ şi crestele măreţe ale Ceahlăului. Cu câteva informaţii turistice şi modeste fotografii voi reveni în albumul Anotimpuri pe Muntele lui Simon. 

Comentarii

comentarii

”Zorile se varsă…”

V-ați întrebat vreodată… De ce fotografiem…? Nu orice răsărit poate să fie magic, dar există ceva magic în fiecare zi…
Nu vă uitați pe geam cum Dochia își tot scutură neaua de pe cojoace…Priviți în calendar, astăzi zorile iernii se varsă şi ele…
Mulţumesc prietenilor care m-au însoţit sau care-au avut plăcerea să le fiu alături, în zilele lor libere, la orele în care somnul este cel mai dulce, pe temperaturi extreme, în drumeţii de suflet ce mi-au făcut iarna mult mai frumoasă, în Ţinutul Urşilor, la căţărat pe gheaţă sau în plimbări relaxante până la Duruitoarea.

La mulți ani!
O primăvară veșnic tânără în inimile Dvs.!
Cand zorile se varsa

 

Partia Cozla

 

Lacul Pangarati

 

Comentarii

comentarii

Porția de cunoaștere ©

Când în urmă cu două săptămâni, atât Gabi Vicu cât și Ionuț Ștefănescu m-au invitat dar și prezentat la Porția de cunoaștere viitoare, îmi găsisem repede un subiect, aveam ideile creionate și temele aproape gata făcute.

Dar cu trei zile înaintea întâlnirii am avut ocazia să cunosc un martor ocular al evenimentelor despre care tocmai vroiam să vă vorbesc, iar materialele documentare dăruite de domnia sa erau pentru mine o adevărată comoară. Am vrut să vi le împărtășesc și Dvs. iar pentru aceasta, în ultimul moment, am refăcut întreaga prezentare pe care cu firești și mari emoție v-am oferit-o și pe care, prin bunăvoința echipei Neamt.tv și Ziar Piatra-Neamț, vă invit în următoarea oră să o urmăriți și aici:

  

Vă mulţumesc pentru această seară plină de amintiri aventuroase şi de încărcătura unor timpuri de mult pierdute, dar care produc şi astăzi reverberaţii în sufletele celor mai sensibili dintre noi.

Vă mulţumesc tuturor pentru invitaţie, pentru prezenţă şi pentru susţinere!

Istorii insolite din inaltul muntilor spre adancul apelor

N.a.

Cele două poveşti din inima codrilor Ceahlăului  şi din adâncul  Lacului Izvorul Muntelui, cât şi fotografiile aferente, prezentate live publicului, vor fi relatate mai pe larg în viitoarele articole cele voi posta pe blog.

Porția de cunoaștere este un eveniment ce își propune valorificarea celui mai important activ și anume cunoașterea.

http://revistaok.com/revista-ok-decembrie-2014-portia-de-cunoastere-2/

Comentarii

comentarii

Return top
 
Copy Protected by Chetans WP-Copyprotect.
%d bloggers like this: